Jurnal de calatorie si nu numai

Mai bine taci si dai impresia ca esti prost, decat sa deschizi gura si sa confirmi acest lucru.

  • Latru, deci exist

    banner  adopta-i.blogspot.com


  • Te bagi?

    vis urat 2

    vis urat 1
  • I proudly present you Denisuca & Mufica

    banner denisuca.com

    banner mufica.com
  • Publicitate. Sariti ca e moca.

  • Reprezint Transilvania in recensamantul Bloggerilor
  • Ca sa stii in ce zi te afli si sa vezi cand am mai scris ceva

    Decembrie 2007
    L M M M V S D
        Ian »
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
    31  
  • Abonează-te

Printre praf, turişti şi talciocuri, Sighişoara Medievală

Posted by dugy pe Decembrie 13, 2007

Cea de-a XV-a ediţie a Festivalul medieval de la Sighişoara a atras, ca în fiecare an, câteva mii de trişti din toată ţara. Printrei ei, atât în organizare, cât şi ca simplii spectatori, sute de sibieni. Festivalul, însă, a scăzut mult în calitate – o dezamăgire pentru cei care au mai căutat spiritul liber de acum şapte-opt ani.

Este deja aproape literă de lege între cei mai tineri. Ultimul week-end din iulie în Sighişoara este petrecere mare – Festivalul Sighişoara Medievală. Renumele îl duce în principal atmosfera, cu cavaleri, domniţe, trubaduri, concerte rock cu nume mari şi multă, multă lume, în special tineri şi rockeri din toată ţara. Cam pe aici s-a situat şi ediţia din acest an, însă mici modificări, adesea semnificative, apar de la an la an în poate cel mai cunoscut festival din ţară.
Ceferiştii din Mureş ştiu. Când este festival în Sighişoara trenurile, chiar şi suplimentate, sunt arhipline. Aşa au plecat şi vineri garniturile din Sibiu. Grupuri de tineri cu rucsacii în spate, puşi pe distracţie. Muzică, chitări şi refrenuri celebre. Călătorie grea dacă ţii cont de aglomeraţie. Lumea cântă, zbiară, unii se mai pierd prin tren. În ciuda interdicţiei de a se fuma pe coridoare se simte în fiecare vagon fumul de ţigări. Din Copşa Mică şi, în special, Mediaş, unde sunt cele mai multe legături, călătoria devine de-a dreptul insuportabilă. Ca şi în anii trecuţi trenurile sunt supraaglomerate şi au întârzieri de câteva zeci de minute. Pe peroane însă distracţia continuă, lumea pregătindu-se de festival. Prin mulţime încep să-şi facă apariţia şi romii, copii murdari lăsaţi de izbelişte şi ceşetorii. Festivalul îi atrage şi pe ei.

Gara din Sighişoara se află în construcţii. Cum cobori din tren eşti întâmpinat de moloz şi jandarmi cu câini de pază. Îmbulzeală mare, rucsaci şi strigăte în toate direcţiile, reîntâlniri între vechi priteni şi treceri prin spărturi în gard. Mizerie multă, pletoşi şi muzică rock. “Tuciurii” care te iau imediat în primire cu oferta de cazare. Cam toţi localnicii cu câte o cameră de închiriat pe durata festivalului pentru câteva sute de mii. Nu arată rău nici campingurile, iar Sighişoara stă destul de bine şi la pensiuni sau hoteluri.

Anul ăsta, poate mai mult ca niciodată, cetatea Sighişoarei a arătat rău. De cum urci în cetate, nu cred să existe vreo stradă care să nu fie în reconstrucţie. La miile de turişti care colindă vechiul oraş la pas se formează un praf greu de suportat, mai ales în combinaţie cu temperaturile trecute de 30 de grade şi îmbulzeala de la fiecare talcioc. În plus, festivalul se împarte tot mai evident în două părţi. Cetatea, unde încă se mai păstrează din atmosfera ştiută de toată lumea, cu înghesuială şi veselie mare, turniruri cavalereşti şi muzică medievală la tot pasul, reprezentaţii teatrale şi tineri care mai de care mai ciudaţi cu mesaje absurde: “Vindem ceaţă cu un leu punga”, ”Tai frunza la câini. Preţuri negociabile.”, ”Strângem fonduri pentru campania AntiManele”, ”Codiţe împletite, unicat” sau “Strâng bani de bere”, grupuri cu chitări cam la fiecare petic de iarbă şi multă veselie în general. Cea de-a doua secţiune a festivalului este în “oraşul de jos”, unde predomină kitsch-urile şi gunoaiele şi totul arată ca o petrecere câmpenească cu mici, grătare şi bere la dozator. Abundenţă de localnici şi romi dornici să scoată un ban pe festival.

Spre deosebire de alţi ani tot mai puţină lume vine la Sighişoara Medievală. Se păstrează din atmosferă şievenimente mărunte sunt cam la tot pasul, însă oferta este una destul de monotonă. Anul acesta a lipsit aprope cu desăvârşire muzica rock din program, la fel şi fanii ei. Aici o mică „vină” are şi mai recentul Festival Peninsula care a “furat” cu siguranţă din public. Muzica şi trupele invitate nu au atras seara mai mult de câteva mii de oameni, numele alese nu au impresionat mai prin nimic, dar, ce-i drept, nici nu au decepţionat. Anul acesta au urcat pe scenă Ducu Bertzi, Alexandru Andrieş, Florian Pittiş, Mircea Baniciu, Dinu Olăraşu sau Florin Mărgineanu.

Pe lângă sutele de tineri sibieni prezenţi la festival, Sibiu a făcut parte şi din programul artistic al Sighişoarei Medievale. Cavalerii Hermannstadt au adunat zilnic trecătorii la reprezentaţia lor prin care este reînviată atmosfera medievală, impresionând prin demonstraţiile de lupte între cavaleri. Artistul sibian Sorin Tara şi-a vernisat în cadrul Festivalului cea mai nouă expoziţie a sa “Ride into the Dark”, corul şcolii din Tiffin a susţinut ultimul concert la Biserica din Deal înaintea celor două concerte de la Sibiu. În plus, Sibiul se găsea pe buzele majorităţii turiştilor ca viitoarea destinaţie de vara acesta.

Până în jurul lui 2000, Festivalul de la Sighişoara era unul din punctele de atracţie principale pentru studenţimea cu înclinaţii spre flower-power. Studenţi îmbrăcaţi în haine hippie citind-uşi cursurile la poalele cetăţii era un lucru destul de des întâlnit. De altfel, acesta este şi capitolul la care a pierdut cel mai mult festivalul de la Sighişoara – atmosfera. Lipsesc găştile de chitarişti care urcau în fiecare seară pe scena din Piaţa Răţuştelor într-un concurs de improvizaţii. Lipsesc spectacolele de teatru cât de cât veritabil. Au dispărut şi toate barurile în care se ascultă rock, iar în curtea Clubului tineretului, unde chitariştii anonomi întreţineau atmosfera, găzduieşte acum birourile Serviciului comunitar de evidenţă a populaţiei. Locul hippioţilor a fost luat de „paltonari” – tineri simpli, fără nici o identitate muzicală sau culturală, veniţi din simplul motiv că la Sighişoara se strânge lumea. Locul tinerilor care recitau poezii pentru a primi un leu a fost luat de unii care, de exemplu, şi-au bătut cuie în deget pentru a cerşi de o bere. Colţurile rezervate grupurilor de chitarişti au fost luate de tarabe, iar spiritul comercial a adus la Sighişoara până şi o tarabă a unor măicuţe, ce-şi vindeau în mirosul de mici icoanele şi cruciuliţele sfinţite.

Un răspuns to “Printre praf, turişti şi talciocuri, Sighişoara Medievală”

  1. silvana said

    vrem povestiri noooi. Stiu ca ai fost plecat de craciun si rev.. de ce nu ne povestesti….? ar trebui sa te apuci de scris….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: