Jurnal de calatorie si nu numai

Mai bine taci si dai impresia ca esti prost, decat sa deschizi gura si sa confirmi acest lucru.

  • Latru, deci exist

    banner  adopta-i.blogspot.com


  • Te bagi?

    vis urat 2

    vis urat 1
  • I proudly present you Denisuca & Mufica

    banner denisuca.com

    banner mufica.com
  • Publicitate. Sariti ca e moca.

  • Reprezint Transilvania in recensamantul Bloggerilor
  • Ca sa stii in ce zi te afli si sa vezi cand am mai scris ceva

    Decembrie 2007
    L M M M V S D
        Ian »
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
    31  
  • Abonează-te

Bărcaciu, cabana cu măgari

Posted by dugy pe Decembrie 13, 2007

14 km străbătuţi la picior, oameni beţi adormiţi pe marginea drumului, cabane închise noaptea, ploaie și „lupte” cu măgari, cam de asta am avut parte acum multe week-end-uri.


O vineri dimineaţa obișnuită la lucru, primesc un telefon. “Hai la Bărcaciu!” “Gata, s-a făcut” “La șapte și un sfert avem tren spre Avrig” “Ne vedem la șapte în gară”. Așa a început totul. Am plecat rapid la 16.00 de la servici și am pregătit rucsacul. După un drum de o oră într-o cutie de sardele, pardon compartiment de tren, ajungem în gara Avrig. Din gara Avrig până la Poiana Neamţului sunt 14 kilometri, dacă te ţin picioarele în 3 ore – 3 ore jumate ajungi. Dacă ești mai comod poţi străbate drumul cu mașina (40 de minute), drumul fiind în proporţie de 80% asfaltat, mașina o poţi parca la Cabana Poiana Neamţului. Fiind o fire mai activă am ales să străbat drumul la picior. Primul popas l-am făcut după 7 kilometri la Cabana Ghiocelul (o recomand cu încredere). Următorii 7 kilometri au fost mai greu de străbătut având în vedere întunericul.

La mai puţin de un kilometru de Poiana Neamţului ne atrage atenţia o “movilă” la marginea drumului, ne apropiem și observăm un om “mort de beat”. Îl trezim cu greu cu gândul de-al duce la Cabana Poiana Neamţului, după jumătate de oră de chinuri ajungem la cabană care spre stupoarea mea era închisă, lucru inadmisibil, având în vedere că se află chiar la începutul unui traseu montan solicitant. Cât timp ne chinuiam să aflăm dacă este cineva în cabană “omul nostru” a și dispărut, probabil pe o altă margine de drum să se odihnească.

Am înnoptat în campingul de lângă cabană. Dimineaţa la prima oră, surpriză, cabana era deschisă. Am intrat să mâncăm o ciorbă caldă. Dezamăgire totală. Mai bine rodeam scoarţa copacilor. După minunata masă am început ascensiunea spre cabana Bărcaciu. De la cabana Poiana Neamţului se intră pe marcaj cruce roșie, poteca urcând prin pădure pe muchia Scărișoarei până la cabană. Dificultatea drumului este medie, dar drumul este foarte obositor. Timp de acces Poiana Neamţului – Bărcaciu 3 ore.

O dată ajuns sus priveliștea este superbă. Poţi rămâne la cabană să te lupţi cu cei 5 măgăruși pentru o bucată de pâine sau să continui drumul spre Cabana Negoiu sau Lacul Avrig. Acestea fiind spuse vă urez cărări însorite.

Cabana Bărcaciu dispune de circa 60 locuri de cazare:

* 24 locuri în cameră comună (prici)

* 12 locuri în cameră separată

* 15-20 locuri în mansardă.

Apă curentă la izvor, lângă cabană. Încălzire cu lemn la sobă de teracotă și lumină cu lampa de carbid.

6 Răspunsuri to “Bărcaciu, cabana cu măgari”

  1. b3b3 said

    de ce nu ai continuat povestea😛

  2. dugy said

    b3b3 poate o sa revin cu o continure si o sa descriu in amanunt intalnirea dintre noi doi si cum m-ai intrerupt pe mine si pe gavu din „treburile casnice”😛

  3. RauL said

    Magarii aia fac diferentza😀 oricum se pare ca a fost foarte interesant, dar si obositor.

  4. b3b3 said

    oki oki😛

  5. ioan eugen luca said

    mda..ce as putea spune…as cere ingaduinta sa marchez cateva puncte :
    1. Cabana Barcaciu mai de mult a fost pichet de graniceri , si s-a incercat sa ramana cat se poate apropiata de infatisarea acelor vremuri , mai ales pentru cum se integreaza ea in frumusetea acelor peisaje
    2. Este o cabana care isi dezvaluie frumusetea DOAR celor indragostiti de munte , si nu celor care vor sa mai treaca o cabana in palmaresul lor
    3. Intradevar , sunt magari (ma refer la blajinele patrupede )care ajuta activ la aprovizionarea cabanei , deoarece accesul la cabana a marfurilor se poate face DOAR samarizat (atat a al alimentelor , cat si coborarea gunoaielor lasate sus de ADEVARATII magari )
    4. Nu este o cabana de sosonari (a se citii acei oameni care urca la munte in pantofi cu toc si nu tin seama de cele mai elementare reguli de strabatut un munte )
    5. Intradevar , problema cu Poiana Neamtului este adevarata , eu ma lovesc de ea de prin 1984 de cand am inceput sa iubesc muntii , dar ea ESTE o cabana de sosonari , la fel si Ghiocelul , iar faptul ca s-au intalnit oameni betzi , confirma acest lucru , deoarece sunt convins ca nu puteau venii de la Barcaciu asa..
    6. Un montaniard adevarat , inainte de a merge la un drum asa de solicitant , in mod obligatoriu se documenteaza despre el , iar acest comentariu il consider de prisos ( pentru un montaniard )
    7. Imi pare rau rau ca in acest ” text ” ca sa i zic asa nu s-a descris nimic despre ce s-a intalnit frumos in acest drum , dar inteleg , daca nu te pricepi la pictura si vezi un tablou de Michelangello ajungi sa zici ca este un gunoi ce nu isi are loc pe perete..
    8. Avand in vedere ca am strabatut de zeci de ori drumul acesta , (ca si montaniard )ma pun in situatia celui care nu a fost deloc pe acolo , si care citindu-l isi face o imagine execrabila despre el , pot afirma cu tarie ca nu este corect…
    9. Si ca sa inchei , desi ar mai fii multe de zis , as face o recomandare celor care nu au ce cauta pe munte :mergeti fratilor in Bucegi , sau in alte locatii ca sunt o gramada de cabane din care te dai jos din masina cu un picior , si pe celalalt il pui in pragul cabanei , se poate savura un coniac mare alaturi de o pizza , shi dupa ce aruncati chistoacele pe jos impreuna cu pachetul gol de tigari , in urlete de manele si hip-hop puteti pleca acasa , bucurosi ca aveti ce povesti la prieteni de cat de frumos a fost la munte…
    ….cu dragoste , un inrait iubitor de munte…

  6. ioan eugen luca said

    p.s. am uitat sa punctez un amanunt..: citind textul , intradevar , se justifica titlul..no offens

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: