Am avut si eu un caine. A trait bine mersi 15 ani dupa care a plecat in raiul cainilor, daca exista asa ceva.
Nu despre rai si iad vreau sa va povestesc, vreau sa va spun o pevestioara amuzanta in care au fost implicati cainele meu (Lady) si mama mea (Muma).
Intr-o dimineata de primavera, vara, toamna sau ce o fi fost se hotaraste Muma sa se duca pana la alimentara de la parterul blocului. Daca tot iesea din casa a zis sa o ia si pe Lady la o plimbare. Zis si facut, imi striga mie sa ii pun lesa catelului si pleaca.

Tune dracii in ea lesa, dar cred ca am lasat-o cam larga.
Lady a fost invatata sa mearga la pas, sa astepte cuminte in fata magazinului pana iese stapanul si multe altele, nu ma apuc sa o laud acuma.
Coboara maicamea cu cainele, leaga lesa de usa alimentarei si intra sa faca cumparaturile.
Lady a stat ea cat a stat sa o astepte, dar s-a plictisit si ea probabil si trage un pic mai cu forta de lesa si scapa, pentru ca eu nu am strans-o bine .
Am uitat sa precizez ca Muma nu prea vede ea bine.

Dupa ce iese maicamea din alimentara ia lesa si plimba catelul, fara sa isi dea seama ca de fapt plimba lesa. Imi imaginez ce fete au facut persoanele care au vazut-o tragand o lesa dupa ea.
Dupa ce a considerat ea ca a plimbat destul cainele intra in scara si incepe sa urce pana la doi unde stateam. Eu tocmai dadeam sa ies din casa cand o aud “Hai Lady, hai!”, intra da drumu la lesa si imi spune “Da-i tu zgarda jos te rog”. Eu am crezut ca fac pe mine de ras, habar nu avea ca Lady nu e in lesa. Cand sa ies sa ma duc jos sa caut cainele, Lady statea frumos in fata usii si astepta sa ii deschida cineva.
Am mai patit eu multe cu Muma mea, dar astea in alte povestiri.

P.S..: acest post participa la concursul lui VisUrat